Muzeul Dunării de Jos prezintă în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, mojarul cu pistil

Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă publicului în luna iunie, în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, mojarul cu pistil.

„Piesa face parte din inventarul Colecției de Istorie Modernă și Contemporană, este confecționat din aluminiu, are formă cilindrică, gura circulară evazată spre exterior, pereţi groşi, iar fundul vasului este rotunjit. Această formă este propice pentru operaţiunea de mărunţire prin mişcări repetate cu pistilul până la obţinerea consistenţei dorite a prafului. În partea exterioară, aproximativ în zona mediană, pe linia diametrală, se află amplasate câte o toartă de formă dreptunghiulară necesară pentru manipulare şi pentru stabilizarea mojarului în timpul utilizării. În aceeaşi zonă se află un brâu circular decorativ, uşor sesizabil. Pistilul are forma cilindrică având capetele rotunjite şi prezină câteva elemente liniare decorative.
Cuvântul mojar derivă din cuvântul latin mortarium, ce înseamnă printre altele, „recipient pentru sfărâmare” și „produs de măcinat”. Cuvântul latin pestillum (română pistil) înseamnă „care pisează”.
Poetul roman Juvenal a introdus și folosit atât mojarul cât și pistilul pentru prepararea medicamentelor reflectând întâia folosire a acestora ca simbol al farmaciei.
Mojarul, un obiect ce încă își mai găsește utilizare prin casele noastre, a avut încă din preistorie o paletă largă de întrebuințări: pregătirea ingredientelor pentru mâncare, zdrobit plante, pietre și insecte pentru pigmenți sau diverselor remedii. Această diversitate de utilizări s-a păstrat până în epoca modernă, când mare parte din aceste roluri sunt preluate de alte instrumente și/sau mașini.
Simbol al spițeriilor, mojarul de bronz este considerat unul dintre cele mai vechi piese de echipament farmacolog. Mojarele erau realizate dintr-o varietate de materiale: sticlă, piatră, marmură, lemn, dar cel mai căutat era mojarul din bronz. Bronzul era de multe ori denumit metal de clopot, fiindcă era cel mai solicitat de biserici pentru confecționarea clopotelor.
Mojarele din bronz au fost cele mai utilizate și căutate până în secolul 18, când Josiah Wedgewood a introdus pe piață mojarul din porțelan (1779). Manualele de chimie de secol 18 recomandă evitarea utilizării ustensilelor pe bază de cupru. Se recomandau cele care aveau un strat de cositor pentru a împiedica reacții chimice. Exista preferință pentru ustensile de bronz, mai puțin reactive sau porțelan, sticlă și piatră”, a spus muzeograf Ciprian Cuzeli.