Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă în luna martie, în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, Sucala, o piesa din Colecția – Industrie casnică textilă, a Secției Etnografie a muzeului, care a intrat în patrimoniul muzeal în anul 1991.
Este un obiect etnografic tradițional utilizat în meșteșugul țesutului, în special în gospodăriile rurale. Confecționat din lemn, are rol esențial în pregătirea suveicii pentru țesut.
”Cu ceva vreme în urmă, torsul lânii, ţesutul şi cusutul erau cele mai întâlnite îndeletniciri ale femeilor de la sat. Cele mai harnice şi pricepute formau aşa-zisele şezători în zilele scurte de iarnă, unde povesteau, cântau şi lucrau. Fiecare gospodărie avea o odaie în care se găsea lada de zestre, acolo păstrând haine, lenjerii, prosoape, covoare lucrate cu migală şi măiestrie de cele mai pricepute mâini.
Industria casnică la români reprezintă o componentă fundamentală a culturii populare, implicând producția gospodărească de obiecte necesare traiului (textile, ceramică, unelte, prelucrarea lemnului) prin tehnici tradiționale, transmise din generație în generație. Aceasta a evoluat de la o necesitate de subzistență, definită prin arta populară și creativitate, către o formă de păstrare a identității culturale. A constituit baza vieții rurale, fiecare gospodărie producându-și singură îmbrăcămintea, țesăturile, uneltele și obiectele de uz casnic prin folosirea materiilor prime locale precum: lână, in, cânepă, lemn, lut, prin tehnici specifice, incluzând țesutul la război, cioplitul, olăritul și broderia”, a spus conservator Livia Ghinea.
El a explicat că astăzi, industria casnică se manifestă preponderent prin păstrarea meșteșugurilor tradiționale în zonele rurale și revitalizarea acestora, evidențiind măiestria și simțul estetic al creatorilor populari.
„Sucala intitulată și depănătoare, este un obiect etnografic tradițional utilizat în meșteșugul țesutului, în special în gospodăriille rurale. Este confecțională din lemn și are un rol esențial, în pregătirea suveicii pentru țesut. Mai exact, suveica este piesa mobilă a războiului de țesut care transportă firul de bătătură prin ițele urzelii, iar sucala ajută la înfășurarea firului pe suveică, facilitând în acest fel procesul de țesut.
Sucala se compune dintr-un fus cu roată la un capăt, unde se aşază ţevile pentru depănat, montat în poziţie orizontală, pe două picioare verticale fixate într-o talpă. Prin învârtirea roţii cu mâna, firul de pe vârtelniţă se deapănă pe ţevi, care sunt introduse apoi în suveică. Aceasta se trece printre firele urzite pentru a se obţine ţesătura propriu-zisă.
Astăzi, sucala are mai mult valoare simbolică și istorică. În muzeele cu specific etnografic din România, precum și în Secția Etnografie și Artă populară a Muzeului Dunării de Jos Călărași, se pot vedea astfel de obiecte, fiind considerate mărturii ale ingeniozității și abilității meșteșugărești din trecut” – Livia Ghinea.
Be the first to comment