Muzeul Dunării de Jos Călărași, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă publicului în luna mai, în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, un obiect care ocupă locul principal în atelierul de tâmplărie din expoziția de bază a secției de Etnografie și Artă Populară și anume un banc de tâmplărie.
Acesta a intrat în patrimoniul muzeal în anul 2009, reprezentând o donație a lui Vasile Boșnigeanu din comuna Grădiștea. Este confecționat din lemn de esență tare precum stejar și fag, având ca și dimensiuni 200 cm lungime, 90 cm lățime și o înălțime de 80 cm.
„Secole de-a rândul principala materie primă a românilor a constiuito lemnul, fiind folosit pentru construcțiile gospodărești sau la confecționarea uneltelor, obiectelor și ustensilelor casnice, precum și a pieselor de mobilier sau a instrumentelor muzicale, influențând întreaga activitate a omului și chiar evoluția unor comunități.
Lemnul a fost prelucrat artistic de om înaintea lutului, fiind astfel, materialul asupra căruia s-au imprimat primele însemne decorative.
Meșteșugul prelucrării tradiționale a lemnului este practicat pe plaiurile mioritice din cele mai vechi timpuri, exprimând preocuparea și aptitudinile meșterilor populari pentru modelarea și prelucrarea lemnului în majoritatea zonelor istorice ale României.
În activitatea de prelucrare a lemnului, meșterul popular a pus atât îndemânarea, cât și simțul artistic, astfel încât specialiștii vorbesc despre „ Civilizația românească a lemnului “ , cât și despre “Arta românească a lemnului “. A fost nevoie de mii de ani pentru a înțelege lemnul, structura și caracteristicile fiecărei specii în parte. Generații după generații de meșteri au dezvoltat uneltele necesare pentru a îl prelucra, au transmis mai departe tehnicile de prelucrare și îmbinare și au perfecționat continuu formele, metodele și tehnologiile de lucru. În comunitățile rurale, fiecare sătean avea cunoștințele și deprinderile necesare prelucrării lemnului, construind și întreținând singur unele obiecte din gospodarie. Lucrările mai dificile erau lăsate în seama tâmplarilor, dulgherilor și stolerilor.
La începutul secolului XVIII- lea mobilierul țărănesc era conceput și realizat cu precădere pentru mobilarea caselor domnești sau boierești cât și a lăcașurilor de cult. Piesele de mobilier reprezentative precum: lavița, patul, masa, scaunul, blidarul, cuierul, lada de zestre, dulapul de perete, realizate de meșterii tâmplari, au îmbinări ingenioase, uneori numai în cuie de lemn, sisteme de construcție simple, perfect adaptate destinației piesei. Materia primă frecvent utilizată era cheresteaua de fag, stejar, gorun, paltin sau brad.
Tâmplăria sau stoleria apare ca meșteșug specializat în a doua jumătate a secolului XVIII- lea. Tâmplarii produc obiectele din inventarul unei gospodării precum carul, plugul, grapa, grebla, furca, războiul de țesut, precum și piese de mobilier și tâmplărie pentru case – precum uși și ferestre.
Spațiul creat pentru desăvârșirea operelor este numit atelier de tâmplărie, acestea fiind realizate pe bancul de lucru. El reprezenta elementul central ce influența productivitatea, confortul și siguranța în timpul desfășurării activităților.
Bancul de lucru pentru tâmplărie era construit din lemn masiv și oferea o stabilitate excelentă, fiind echipat cu menghine și orificii pentru cârlige de fixare, ideale pentru prelucrarea lemnului. Blaturile erau adesea mai groase pentru a rezista la presiune și la utilizarea intensă a uneltelor manuale.
Lemnul masiv, precum stejarul, fagul sau arțarul, este un material clasic pentru confecționarea bancurilor de lucru, în special în tâmplărie, oferind rezistență la lovituri și zgârieturi, fiind în același timp suficient de moale pentru a proteja uneltele delicate.
Dimensiunile bancului de lucru influențează și capacitatea sa de a susține greutatea, de aceea blatul și cadrul trebuiau sa fie suficient de robuste pentru a susține ustensilele și materialele utilizate.
Sculele și uneltele tradiționale precum securea, barda, tesla, fierăstrăul, gelăul, dalta, metrul, rindeaua, ciocanul, cleștele, compasul, nivela se regăseau pe bancul de lucru din atelierul de tâmplărie.Înlocuirea meșteșugului menționat anterior cu mașina și „ Revoluția Industrială “ a însemnat creșterea funcționalității, a eficienței de producție și economie, dar și eliminarea meșteșugului și odată cu el anumite nivele ale naturii umane.
În prezent bancul de tâmplărie clasic a fost înlocuit cu unul modern, adaptat noilor timpuri”, a spus Livia Ghinea, conservator.
Be the first to comment