Mari personalități călărășene la Muzeul Dunării de Jos. Personalitatea lunii martie: Pompei Samarian – medic, istoric

Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă publicului, în cadrul proiectului „Mari Personalități călărășene”, personalitatea lunii martie – Pompei Samarian (26 martie 1879, Bacău – 11 mai 1942, București) – medic, istoric.

S-a născut la 26 martie 1879, la Bacău ca fiu al lui Gheorghe Samarian, funcționar sanitar și al Profirii Samarian. A urmat cursurile primare în orașul natal, apoi Liceul la „Sf. Sava” în București. Este licențiat al Facultății de Medicină Umană din București, unde în 1905, la 28 iunie, își susține și teza de doctorat.

Activitate socio-profesională: a fost numit medic de plasă la Podoleni-Fălciu; asistent la Clinica de psihiatrie a Spitalului Mărcuța; medic secundar la Spitalul Eforiei; medic la Spitalul Zimnicea. La 24 iulie 1912 este numit medic la Spitalul din Călărași, al cărui director va fi din anul 1930 până la pensionarea sa, la 1 mai 1939. În perioada 1933-1937 este director, cu titlu onorific, iar din 19 februarie 1937 este numit director al spitalului.

Activitatea științifică i-a atras recunoștința lumii medicale românești și internaționale, astfel că, la Congresul Internațional de Istoria Medicinei din septembrie 1934, a fost cooptat ca membru activ, iar în 1935 a fost ales vicepreședinte al Societății Regale Române de Istoria Medicinei.

Colaborări la publicații: a colaborat la revistele de specialitate ale vremii și la „Pământul”, cu rubricile permanente: „Ceva din trecut”, „Contribuții ialomițene la istoria neamului” și „Documente ialomițene”.

Opera: Mersul spitalului din Călărași și activitatea noastră medicală pe anul 1913, Călărași, 1913; Orașul Călărași în timpul ocupației străine, Călărași, 1919; Istoria orașului Călărași de la origini până la anul 1852, București, 1931; Divorțul din cauză de boală în legislația română, 1931; Boala Ducăi Vodă, 1932; Ciuma în trecutul românesc, (cu o prefață de Nicolae Iorga), 1932 (a fost remarcată la Congresul Internațional de Istorie a Medicinei care a avut loc la București la 16 septembrie 1932, fiind distinsă cu „Premiul Oroveanu”); Nicolae Mavros, 1934; Istoria spitalului din Călărași, Călărași, 1937; Medicina și farmacia în trecutul românesc (cu o prefață de Nicolae Iorga) – vol. I (1382-1775), Călărași, 1937; vol. II (1775-1834), București, 1938; vol. III, București, 1939.

Samarian este cel care a descoperit documentul prin care Călărașiul a devenit reședința județului Ialomița în aprilie 1833. A mai descoperit în arhiva lui Nicolae Mavros documente despre revoluția lui Tudor Vladimirescu pe care le-a publicat, pentru prima dată, la Călărași. Pompei Samarian a rămas la Călărași până când a ieșit la pensie, după care a plecat la București unde a decedat la 11 mai 1942.