Exponatul lunii august la Muzeul Dunării de Jos din Călărași: ac de păr din os

Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură subordonată Consiliului Județean Călărași, își deschide porțile în luna august pentru a prezenta publicului un exponat de excepție în cadrul proiectului său lunar „Exponatul lunii”. Este vorba despre un ac de păr din os, o piesă ce provine din epoca romană și care aduce în prim-plan rafinamentul și stilul podoabelor și accesoriilor din acea perioadă.

Acele de păr au ocupat un loc special în categoria pieselor de podoabă, servind totodată și drept accesorii pentru îmbrăcăminte în diverse epoci, inclusiv în perioada romană. În așezările romane, acele de păr și cele de cusut realizate din os sunt printre cele mai răspândite artefacte. Obiceiul de a folosi ace de păr cu gămălie pentru prinderea părului a fost preluat de romani de la etrusci, iar acele de păr au servit nu doar pentru coafarea părului, ci și pentru fixarea hainelor, voalurilor sau giulgiilor.

În intervalul de timp cuprins între secolul I și III d. Chr., femeile din înalta societate romană erau cunoscute pentru complexitatea coafurilor lor. Astfel, acele de prins părul realizate din bronz și aur erau folosite, fiind necesară adesea intervenția unor sclave specializate numite Ornatrix pentru a realiza coafurile elaborate. În contrast, acele de păr din os erau preferate de către oamenii de rând pentru a-și împleti rapid părul și a-l fixa într-un coc, cunoscut în lumea romană sub numele de „tutulus”.

Exponatul prezentat, identificat prin numărul de inventar 15486, este un ac de păr cu un cap extrem de ornamentat în formă de con de pin, un simbol al nemuririi. Acest tip de cap ornamentat era frecvent întâlnit în a doua jumătate a secolului al II-lea până în secolul al V-lea d. Chr. Obiectele similare din bronz au fost, de asemenea, descoperite în morminte și necropole.

Descoperirea acestui artefact a avut loc întâmplător pe plaja Durostorum/ Ostrov în Ferma 4, în anul 1987. Expertizat cu grijă, acul de păr este datat în secolele II-III d. Chr. Deși este o piesă fragmentară, lipsindu-i vârful, detaliile de prelucrare sunt remarcabile. Profilul său este ușor aplatizat în partea superioară, iar sub cap se găsește un mic tambur semidiscoidal urmat de un mic guler. Culoarea sa gălbui-fumurie completează aura sa istorică. Dimensiunile exponatului sunt următoarele: lungimea totală – 108,4 mm, lungimea capului – 18,8 mm, diametrul capului – 5,8/9,2 mm.

Acest tip de obiect a fost identificat și în alte locații, cum ar fi Romula, Dunapentele și Montmaurin, demonstrând astfel răspândirea sa geografică și importanța sa culturală în lumea romană.