Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă publicului personalitatea lunii noiembrie: Haralambie I. Răducanu.
S-a născut la 3 februarie 1911 la Vlăiculești – Arțari, județul Călărași. După absolvirea liceului a urmat Școala de Pilotaj a Aeroclubului Brașov, în anul 1936 fiind brevetat ca pilot. În anul 1937 a urmat Școala de Pilotaj de la Buzău unde, avansat la gradul de sergent, a fost brevetat ca pilot militar. Tot la Buzău, în anul următor, a promovat și Școala de Instructori de Zbor.
După îndeplinirea stagiului militar (1939 – 1940) a fost instructor la Școala de zbor cu motor a Aeroclubului Brașov, iar în anii 1941 – 1943 instructor de zbor la Aeroclubul CFR București. Chemat sub arme, evenimentele de la 23 august 1944 l-au găsit pe sergentul aviator Răducanu în Escadrila 11 din Flotila 2 Informații, dislocată pe aerodromul Pogoanele. În aceste împrejurări, în cadrul unei formații de nouă avioane IAR 39, în zilele de 25, 26 și 27 august 1944 a participat la lovirea cu bombe și cu focul mitralierelor de la bord a unei concentrări de trupe germane din zona Băneasa. Ulterior, de pe aerodromurile Geamăna – Pitești și Blaj a executat misiuni de luptă în zona Turda – Cluj, pentru ca în lunile septembrie – octombrie 1944 de pe aerodromurile Vărădia de Mureș și Oradea să execute misiuni în zona Reșița – Timișoara – Arad – Inău.
Rolul și misiunea unităților aeronauticii în desfășurarea acestor operații au fost:
- blocarea materialului german volant și de asistență tehnică, aflat pe terenurile de aviație, precum și capturarea depozitelor de tot felul, ce se găseau pe teritoriul național;
- recunoașterea zonelor de concentrare germană și interzicerea concentrării forțelor pentru a împiedica o acțiune centralizată și în forță;
- interzicerea circulației germane pe toate comunicațiile (aeriene, terestre și fluviale);
- apărarea punctelor sensibile (depozite, aerodroame, poduri, fabrici, uzine etc);
- intervenție prin echipe speciale pentru atingerea sau localizarea incendiilor provocate de bombardamentele germane;
- sprijinirea operațiunilor terestre, cu aviația sau cu artileria antiaeriană, ce a suplinit adeseori lipsa artileriei de câmp.
Revenind în aviația civilă (1945 – 1946) a fost pilot în cadrul Asociației aviatice CFR din București, iar ulterior între anii 1947 – 1951, în calitate de comandant, a condus Școlile de Pilotaj de la Clinceni și Alexandria. Din 1951 până în 1960 a îndeplinit funcția de șef al Serviciului navigație și personal navigant din Aeroclubul Central Român. În același timp, între anii 1947 – 1954, a fost și pilot recepționer. În activitatea sa a zburat pe un număr de 27 de tipuri de avioane, totalizând mai bine de 10.000 de ore de zbor, atât pe front cât și în aviația civilă.
Be the first to comment